28 mai 2017

Cum creştem un like. Dresaj şi alimentaţie.

Îmi place facebook pentru că este instant.
Publici o părere şi în maxim 3 minute ai reacţii. Nu ştiu de ce durează 3 minute până intri în fluxul de news, probabil e scanată şi aprobată postarea.

Dar înainte mai există un nivel de aprobare, cel personal.
După ce pui ultimul punct, îţi priveşti postarea şi zici:
- O să aibă 3 like-uri maxim. Să o mai pun?
E grozavă părerea mea de aici, o pun oricum.

După opt ore are trei like-uri şi o retragi pentru că începi să crezi şi tu că e greşită.

E ca la petrecerile unde un băeat Vladimir pune Skrilex şi toată lumea iese să fumeze.
Îţi dai seama că e greşit şi pui tu o manea cu Vali Vijelie.
Imediat se întoarce toată lumea ca să-ţi zică să o opreşti.
Maneaua e bună, în sinea lor le place, poate şi-o notează în telefon ca să o asculte pe furiş acasă.
Dar nu în public la petreceri.

Azi am postat în facebook o părere despre poliţia toleranţei şi am zis, 2 like-uri o să aibă. Ştiu deja şi de la cine.
Şi aşa a fost.

Mai pe seară o să pun o manea şi o să aibă 8 like-uri. Iar ştiu de la cine.

Mâine îmi repar imaginea cu o postare acidă despre Gabi Firea şi o să am 120 de like-uri şi aproape anxios de surprinzătoare 34 de share.

Sunt ca o Danielă Gyorfi pe dos care murea de foame cântând versuri din Marius Ţeicu şi a ajuns la 5000 de prieteni când s-a apucat de manele.
Aşa e construit şi facebook, cânţi maneaua toleranţei şi ajungi îmediat influencer.

Punct. Postarea asta greşită e gata.
O pun acu pe facebook ca să o măsor.

Aş zice că e de 10 like-uri pentru că am zis rău de Vladimir.
Dar pentru că am zis că e greşită aş mai vedea-o urcând până la 12 like-uri.
Nu contează. E numai aşa, o aroganţă.

27 mai 2017

Îndreptarul de băut berea care este o fiinţă vie

Am hotărat să scriu acest îndreptar pentru că mă pricep foarte bine la bere.

Şi pentru că tot am scris îndreptaru de cafea, merg înainte cu îndreptaru de bere, îndreptaru de vin, îndreptaru de scris îndreptaruri.

Mi-am descoperit nişa în care să-mi exploatez blogul. Îndreptaruri.

Totul a început azi dimineaţă când am băut patru beri Silva albastre.
Am remarcat imediat că nu intră deloc.
Cum reacţionăm?

Curiozitatea v-a făcut să-mi scrieti întrebări şi azi e timpul meu să-mi pun scrisul între ghilimele pentru că e momentul să dau sfaturi.

Berea e o fiinţă vie. 
Fermentează încă speriată când ajunge in frigiderele noastre.
E ca un căţel şi trebuie să o bem ca pe un căţel care ne e drag.
Nu chinuim berea.

Despre reacţii adverse.
Dacă avem o parteneră de viaţă, încercăm mereu să bem berea fără bucurie evidentă.
Pornirile genocidare cu 4-5 beri pe masă sunt greşeli.
Doamnele vor trânti uşa de două ori când pleacă şi singurătatea vă va împinge să scrieţi un blog.

Despre berea Silva Pale Ale. 
A apărut berea albastră Silva şi pornirea firescă e să bem imediat câte putem.
Este o mare greşeală pe care o fac şi eu uneori.
O sa devină acră, nefrecventabilă, ca o melodie ascultată de prea multe ori.

Despre mai mulţi cititori care m-au întrebat: 
Se poate bea bere după vin? Devine un chin?
Foarte bună întrebare. Berea nu devine niciodată un chin.
Dar de ce ai bea înaintea ei un vin?

Da, de multe ori bem înaintea ei un vin.
Important e să avem nurofen forte (gelule) în casă şi nu ne mai pasă dacă e chin.

Berea caldă rămasă când avem un chin o turnăm imediat la flori.
Frunzele lor vor căpăta un luciu sănătos.

Cobor să-mi iau un vin şi revin.

Este suficient cu berea.
Acum voi începe îndreptarul despre vin.

Ioachim în fantasticul ocol al ibricului de cafea

De ani de zile mă trezesc dimineaţa, pun cafeaua în ibric, o beau şi plec la uzină.
Cafeaua nu e nici bună nici rea, E cafea, îşi face treaba ei de cafea.

Până într-o zi.

Într-o zi am văzut la televizor emisiunea despre cafea.
Imediat a apărut sincronicitatea.
Pe facebook, pe internet, la telefon, îmi apar numai discuţii despre cafea.

Concluzia e că de ani de zile o fac greşit. Fierb apa prea mult, opăresc cafeaua la sfârşit. pun patru linguriţe de cafea azi, mâine pun 6 linguriţe. depinde câtă cafea mai am.

Greşit.

"Apa trebuie să fie călduţă. Pui cafea fix 8 mg la o ceaşcă. Socotim câte ceşti bem şi multiplicăm."
Dar dacii socoteşte dimineaţa mahmur, punem 6 linguriţe şi citim mai departe.

"Pornim focul cu cafeaua deja pusă în ibric.
Nu fierbem apa, ne oprim la 90 de grade, (wtf?) şi amestecăm uşor sau nu amestecăm deloc.

Procesul de extracţie a început. Cafeaua se ridică într-un guler fin la suprafaţă pentru că ea nu se poate dilua în apă.
Dacă nu observaţi un guler fin, presăraţi o linguriţă de cafea poaspătă pe deasupra.
A apărut un guler fin?"

Nu, nu a apărut. M-am uitat neputincios la ibric.
Ia să-i dau un clocot, două.
Gulerul a apărut imediat!
Am turnat în ceaşcă şi gulerul a rămas în ibric.

"Cea mai mare greşeală este să clocotiţi cafeaua.
Ioachim! ce tot o clocoteşti acolo?
Scrie 90 de grade. nu clocotit!"

Aşa scrie, am zis eu privind la cafeaua care stătea cu capul plecat în ibric.
Cafea... De ce nu putem să ne înţelegem? trebuie doar să fierbi, să faci guler cum zic ăia, e greu?

Ok, gata. Gata, nu am vrut să ţip la tine.
Eu te iubesc şi aşa. Hai, treci în ceaşcă şi râdem.

Moriacum.

19 mai 2017

Uimitoarele drame şi bucurii ale peştilor

Grasu a mers azi să pescuiască şi s-a întors fără peşti pentru că nu sunt peşti.
El ştie că nu sunt, dar tot se duce şi stă ca un urs răbdător lângă apă.

Mare necaz, zic eu, dar ce s-a întâmplat acolo? Au murit? Poate nu ai tu undiţă bună.

Nu, toţi peştii sunt la locul lor în apă, bine sănătoşi.
Dar au depus icre şi acum stau obosiţi pe fundu apei şi nu au poftă de mâncare.
A mai rămas doar ştiuca. dar e luna plină.

Şi ce se întâmplă cu ştiuca când e luna plină?

Îi cad dinţii.
Nu mai poate să mănânce şi stă supărată în vizuină.
Până la următoarea lună plină îi cresc alţi dinţi, dar acum nu mai poate să mănânce aşa ştirbă, şi e depresivă.

E foarte interesant, fiţi atenţi aici, deci peştii depun icre fix în perioada în care ştiuca rămâne fără dinţi şi nu mai poate să-i hărţuiască.

E un echilibru al naturii fenomenal.

Aşa echilibru ne trebuia nouă.
Cum era să devină femeia o ştiucă timp de o lună şi bărbatul să iasă nestingherit la bere?
Sau şefii să depună icre şi angajaţii să iasă nestingheriţi la bere?

Da.

18 mai 2017

Sunt un bipolar greșit

Azi dădeam asaltul în cea mai glorioasă ceartă din viaţa mea.
Vedeam că nervii inamici mă copleşesc dar eu îmi conduceam foarte calculat nervii către victorie.
Dintrodată, toată lumea a început să râdă.

Imediat am râs şi eu, ca ce chestie să nu râd? Deşi nervii mei încă luptau eroic.

Am continuat să mă cert râzând, tot mai neconvins, vedeam şi eu că nu e în regulă să râzi când ai draci.

Înfrângeri am mai păţit, dar niciodată aşa rapide şi cu arma letală a darul blândeţii.


Aşa că am refăcut mental toţi paşii scandalului ca să văd unde şi cum s-a detonat uşurarea.

Foarte vagă, abia sesizabilă, am găsit-o într-o concluzie oftată de duşman.

Adică fix când fluturam cu un ficus mi-a zis că e posibil să fiu bipolar.

Iar eu am zis că e naiv, fireşte că sunt bipolar.

Noi ne pricepem la bipolari, nu era o insultă. Doar m-a destabilizat 5 secunde cât să mă gândesc ce am făcut aşa bipolar, şi m-am trezit dezarmat.


Şi aşa am înţeles că mă învârt cu uşa turnantă şi ies, când în depresie, când în nervi, exact ca un bipolar împrăştiat.

Pentru că ies total aleatoriu şi imprudent.

Acu, concluzie.

De asta e bine să ai blog. Că ajungi seara acasă, pui un pahar de vin, te aşezi la scris şi descoperi în tine chestii care îţi scapă dacă nu le vezi legându-se într-o postare.
Chiar dacă îţi iese că eşti bipolar.

13 mai 2017

Hello World!

Am făcut baie, am băut trei beri, am găsit o poză reuşită cu mine, trec peste trac şi începem blogul.

E greu să începi ştiind că nu ai cititori. Mai bine aştept să apară cititorii.

Piticugras

Acest blog a înviat şi are două sarcini de făcut.

Să ajungă în top 10.