28 mai 2017

Cum creştem un like. Dresaj şi alimentaţie.

Îmi place facebook pentru că este instant.
Publici o părere şi în maxim 3 minute ai reacţii. Nu ştiu de ce durează 3 minute până intri în fluxul de news, probabil e scanată şi aprobată postarea.

Dar înainte mai există un nivel de aprobare, cel personal.
După ce pui ultimul punct, îţi priveşti postarea şi zici:
- O să aibă 3 like-uri maxim. Să o mai pun?
E grozavă părerea mea de aici, o pun oricum.

După opt ore are trei like-uri şi o retragi pentru că începi să crezi şi tu că e greşită.

E ca la petrecerile unde un băeat Vladimir pune Skrilex şi toată lumea iese să fumeze.
Îţi dai seama că e greşit şi pui tu o manea cu Vali Vijelie.
Imediat se întoarce toată lumea ca să-ţi zică să o opreşti.
Maneaua e bună, în sinea lor le place, poate şi-o notează în telefon ca să o asculte pe furiş acasă.
Dar nu în public la petreceri.

Azi am postat în facebook o părere despre poliţia toleranţei şi am zis, 2 like-uri o să aibă. Ştiu deja şi de la cine.
Şi aşa a fost.

Mai pe seară o să pun o manea şi o să aibă 8 like-uri. Iar ştiu de la cine.

Mâine îmi repar imaginea cu o postare acidă despre Gabi Firea şi o să am 120 de like-uri şi aproape anxios de surprinzătoare 34 de share.

Sunt ca o Danielă Gyorfi pe dos care murea de foame cântând versuri din Marius Ţeicu şi a ajuns la 5000 de prieteni când s-a apucat de manele.
Aşa e construit şi facebook, cânţi maneaua toleranţei şi ajungi îmediat influencer.

Punct. Postarea asta greşită e gata.
O pun acu pe facebook ca să o măsor.

Aş zice că e de 10 like-uri pentru că am zis rău de Vladimir.
Dar pentru că am zis că e greşită aş mai vedea-o urcând până la 12 like-uri.
Nu contează. E numai aşa, o aroganţă.

Un comentariu: