06 iunie 2017

Trebuie să avem o discuţie

Azi am intrat întâmplător în Zelist şi am văzut că blogul meu a coborât până pe locul 1182.

Viperelor!
Asta vreţi? Să mă vedeţi cum mă zbat pe locul 1182?
Să ajung la sanatoriu?

Acu sunt pe telefon cu Zelist ca să aflu cine m-a citit şi cine nu.
Îmi vin listele pe fax şi apoi discutăm noi acasă.

Locul 1182 măh?
Da ce-s eu? blog de pirografie?

De ce scriem la supărare?

Bine, asta cu scrisul o zic doar pentru că scriu eu aici.

Alţii preferă să spargă lucruri, să se arunce pe ferestre sau să tacă periculos.
Şi chiar este periculos să taci.
O frustrare pe care o omori în tine înseamnă înţelepciune.
Dar prea multe frustrări adunate în tine devin otrăvitoare şi fatale.

Iar cearta e cel mai simplu mod de a omori frustrările, dar şi cel mai păgubos.
Pentru că nimeni nu se ceartă terapeutic, nu execuţi exerciţii de ceartă, nu dai admirativ din cap când celălalt a reuşit o replică bună.

De fapt tu nu mai faci nimic, Demonul orgoliului conduce vesel şi nu mai pleacă până nu ai dreptate.
Aţi văzut vreo ceartă care se termină cu "da, ai dreptate"?

Eram precis că o să ziceţi că aţi văzut. Că aţi văzut chiar la voi.
Ba nu aţi văzut, vă ştiu pe toţi şi ştiu ce faceţi imediat ce se aşterne tăcerea după ceartă.

Nu e nicio tăcere.
Orgoliul trebuie hrănit şi o să suni pe cineva neutru care să-ţi dea dreptate.
Sau scrii repede o postare în care e clar că ai dreptate pentru că lipseşte cea mai importantă parte din ceartă. Aia în care se putea rezolva.

E un moment acolo, la minutul 6:32 în ceartă când îţi dai seama că poţi opri tot necazul cu doar o vorbă.
Dar eziţi şi cauţi repede ceva în trecut cu care să dai lovitura finală.
Deja ai câştigat.

Acum e linişte iar, demonul a plecat, toţi oamenii au văzut că eşti corect, că nu ai avut de ales, că celălalt era de vină.

Dar chiar nu ai avut de ales?

Despre asta în postarea următoare care o să se numească "Dacă nu-ţi convine, de ce mai stai?"
Pe care nu o mai scriu pentru că mi-e rău.

01 iunie 2017

Ioachim scrie naiv despre relaţia toxică

Nu-mi vine să cred că trebuie să fiu serios când scriu aşa prostie.
Dar m-am trezit cu relaţie toxică şi e clasic să zici nişte sfaturi în blog despre asta.

Acuma trebuie să hotărăsc dacă sunt personajul cu necaz sau sfătuitor.
Contează asta, pentru că poveştile curg diferit.
Una e cu zbierete, cealaltă e cu pilde foarte reuşite.

Hai să vedem ce iese.

Prima chestie care te şochează e că nu te trezeşti nicăieri de capul tău.
Relaţia toxică face întotdeauna primul pas şi imediat încep discuţiile şi indoielile.

E primul pas, e ultimul? Da nu mai bine să fie un pas, aşaaaa, primultimul?

Nu facem niciun paşi. Aici e cu vorbe. Vezi că eşti beţiv, lasă că şi tu eşti acră.
Nu te vrea nimeni, umilule. Brusc, se poate discuta despre chestii.
Şi discuţiile sunt bune, atunci când ai noroc să existe discuţii. Dar sunt greşite.

O ceartă toxică reuşită trebuie să se termine cu o femeie încuiată în dormitor şi un bărbat tăcut privind disperat în paharul de bere.

Deznădăjduit, nervos, umil, puternic, prost, hotărât, trist.
Nu mă decid ce stare să scriu acolo la "privind în paharul de bere".

Pentru că sunt toate stările. Priveşti în bere şi ştii exact ce e gresit la femeie, apoi te duci până la uşa dormitorului ca să-i zici ce ai descoperit, acolo îţi dai seama că poţi rezolva cu o vorbă bună, uşa e încuiată, ce proastă e, nu am eu nevoie să dau explicaţii, băi mai am bere?

Adormi îmbrăcat şi nefericit pe un colţ de canapea sau pe parchet.
Dimineaţa te găseste mototolit, buhăit şi amorţit.

Faci paşi sfioşi, ocolitori, de căţel vinovat, te aşezi lângă femeie şi priveşti într-o parte aşteptând.
Aşteptând ce?

Weeeei, e o postare despre relaţii toxice. Nu vă lăsaţi emoţionaţi de ce zic eu.

Aşteptând să auzi o voce veselă. O uşurare că ai scăpat şi de data asta.
Pentru că relaţiile toxice sunt concursuri de scăpat şi de data asta.

Dar toxinele nu au voci vesele, toxinele vor un vinovat, acum pe loc.
Iar tu năduşesti ca un ficat încercând să repari, să repari, şi oboseşti.

Şi sfârşeşti devenind chiar tu toxic.

E momentul cel mare în care pleci ca să ajungi în sfârşit relevant şi util.
Începând de azi toate poveştile despre tine vor începe cu cât de toxic erai chiar tu.

Frumoasă pildă a ieşit, gata, să mergem să crack open a cold one.