02 septembrie 2017

The Mist

Cartea din 1980 e despre o ceaţă de groază în care se întâmplă chestii de groază.

Filmul din 2007 e despre o ceaţă de groază în care se întamplă chestii de groază, da cu sunet.

În 2017 apare serialul despre o ceaţă de groază în care doi elevi sunt gay şi se iubesc, o profesoară face educaţie sexuală în şcoală, un popă îşi omoară enoriaşii, familiile tradiţionale se poartă haotic, ceaţa devine ideologie progresistă şi imediat paganistă.

Serialul nu e rău deloc, l-am văzut pe tot în 2 zile.
Te sperie când apare gândacu ăla, te duci după bere când filizofează ăla cu aia, e bun.

Acu e ora 5 dimineaţa, am terminat bingingu şi stau răvăşit la un vin.

Progresiştii sunt de groază. Nu mai dărâmă statui. Nu mai interzic filme sau cărţi greşite şi incorecte politic.

Acum s-au apucat să le rescrie.


19 august 2017

Politicul corect, implicaţii globale şi civilizaţionale

Acesta e titlul noii cărţi la care lucrez acum la calculator.
E o carte despre mine şi despre faptul că sunt un mistreţ agresiv în sufragerie şi de multe ori ştiu numai de frica unui papuc ridicat şi fluturat ameninţător.
La pagina 611 subliniez în mod repetat că e necesară multă cumpătare şi că nu trântim uşa.
La 734 explic de ce berea a ajutat în civilizaţiile antice şi de ce femeia purta mereu un chiup plin cu bere pe umăr.
Nu de aceeaşi părere e scriitoarea Întrenoi Totulsaterminatmori care în "Îndreptarul societal de casă" exultă trei capitole despre încuiatul compulsiv al uşii după ce pleacă individul, neatentul, vreaualtulmaibun, boul.
Bărbatul certăreț dar grijuliu nu o să fie niciodată sunat înapoi şi de multe ori îl găsim postând că scrie o carte despre el singur în balcon la o bere.
Femeea nu e grijulie deloc! Ea va merge să zboare cu parapanta la mare sau să admire lumea ce se dezvăluie plină de mistreţi societali.
Şi aici ne lovim de paradoxul civilizaţional.
Ne dorim mistreţ bio tradiţional sau mistreţ nou, societal, aspectuos şi cu neaglutinabile gesturi de pasăre neîncrezătoare gaye?
Delimitându-ne chiar aici de uşurătatea fluid gender putem scrie Penis Penis Penis ca nişte bărbaţi şi să dorim să ne fie adus un vin merlot în balcon acum.
Dar, fatal, ne întoarcem la istovitoarea prietenie cu femeile tradiţionale încă, dar care în plus au deprins şi fluiditatea nouă a certurilor progresist umaniste nimicitoare pentru bărbatul mistreţ.

15 august 2017

A MURIT!

Îndrăgitul cântăreţ Ioachim trece prin clipe sfâşietoare după ce bateria de la autoturismul său a fost găsită fără suflare în această sâmbătă toridă de august.
Cunoscutul poet se îndrepta spre o vizită de creaţie când în mod straniu şi premonitoriu a ales autoturismul personal ca mijloc de locomoţie.
Cheia învârtită în contact a făcut maşina să icnească scurt, foarte scurt.
A doua învârtire fără icnet a căzut ca un trăznet.
Lumea pe care o ştia se prăbuşise.
Dar apreciatul internaut a ales să ridice capota şi să păşească în viitorul ascuns sub ea.
Bateria se numea chiar Renault şi se născuse în frământatul an 2009.
Cureaua de distribuţie lupta pentru schimbare încă din anul 2014, apa de răcire era la minim, şi de undeva se auzea asurzitor cunoscuta melodie "bagă bani, bagă bani".
"Bă! Linişte, ce mama dracu! a tunat reputatul scriitor.
N-am!
Dar vedem cum facem."
Şi aşa a început o nouă eră pe data de 13.08.2017.
Ioachim a pornit în căutări noi pe google: "xhamster baterii, sentimente baterii online, cum se scrie baterie?, livrare baterie acasă chiar azi?"
Şi a găsit altă baterie.

06 iunie 2017

Trebuie să avem o discuţie

Azi am intrat întâmplător în Zelist şi am văzut că blogul meu a coborât până pe locul 1182.

Viperelor!
Asta vreţi? Să mă vedeţi cum mă zbat pe locul 1182?
Să ajung la sanatoriu?

Acu sunt pe telefon cu Zelist ca să aflu cine m-a citit şi cine nu.
Îmi vin listele pe fax şi apoi discutăm noi acasă.

Locul 1182 măh?
Da ce-s eu? blog de pirografie?

De ce scriem la supărare?

Bine, asta cu scrisul o zic doar pentru că scriu eu aici.

Alţii preferă să spargă lucruri, să se arunce pe ferestre sau să tacă periculos.
Şi chiar este periculos să taci.
O frustrare pe care o omori în tine înseamnă înţelepciune.
Dar prea multe frustrări adunate în tine devin otrăvitoare şi fatale.

Iar cearta e cel mai simplu mod de a omori frustrările, dar şi cel mai păgubos.
Pentru că nimeni nu se ceartă terapeutic, nu execuţi exerciţii de ceartă, nu dai admirativ din cap când celălalt a reuşit o replică bună.

De fapt tu nu mai faci nimic, Demonul orgoliului conduce vesel şi nu mai pleacă până nu ai dreptate.
Aţi văzut vreo ceartă care se termină cu "da, ai dreptate"?

Eram precis că o să ziceţi că aţi văzut. Că aţi văzut chiar la voi.
Ba nu aţi văzut, vă ştiu pe toţi şi ştiu ce faceţi imediat ce se aşterne tăcerea după ceartă.

Nu e nicio tăcere.
Orgoliul trebuie hrănit şi o să suni pe cineva neutru care să-ţi dea dreptate.
Sau scrii repede o postare în care e clar că ai dreptate pentru că lipseşte cea mai importantă parte din ceartă. Aia în care se putea rezolva.

E un moment acolo, la minutul 6:32 în ceartă când îţi dai seama că poţi opri tot necazul cu doar o vorbă.
Dar eziţi şi cauţi repede ceva în trecut cu care să dai lovitura finală.
Deja ai câştigat.

Acum e linişte iar, demonul a plecat, toţi oamenii au văzut că eşti corect, că nu ai avut de ales, că celălalt era de vină.

Dar chiar nu ai avut de ales?

Despre asta în postarea următoare care o să se numească "Dacă nu-ţi convine, de ce mai stai?"
Pe care nu o mai scriu pentru că mi-e rău.

01 iunie 2017

Ioachim scrie naiv despre relaţia toxică

Nu-mi vine să cred că trebuie să fiu serios când scriu aşa prostie.
Dar m-am trezit cu relaţie toxică şi e clasic să zici nişte sfaturi în blog despre asta.

Acuma trebuie să hotărăsc dacă sunt personajul cu necaz sau sfătuitor.
Contează asta, pentru că poveştile curg diferit.
Una e cu zbierete, cealaltă e cu pilde foarte reuşite.

Hai să vedem ce iese.

Prima chestie care te şochează e că nu te trezeşti nicăieri de capul tău.
Relaţia toxică face întotdeauna primul pas şi imediat încep discuţiile şi indoielile.

E primul pas, e ultimul? Da nu mai bine să fie un pas, aşaaaa, primultimul?

Nu facem niciun paşi. Aici e cu vorbe. Vezi că eşti beţiv, lasă că şi tu eşti acră.
Nu te vrea nimeni, umilule. Brusc, se poate discuta despre chestii.
Şi discuţiile sunt bune, atunci când ai noroc să existe discuţii. Dar sunt greşite.

O ceartă toxică reuşită trebuie să se termine cu o femeie încuiată în dormitor şi un bărbat tăcut privind disperat în paharul de bere.

Deznădăjduit, nervos, umil, puternic, prost, hotărât, trist.
Nu mă decid ce stare să scriu acolo la "privind în paharul de bere".

Pentru că sunt toate stările. Priveşti în bere şi ştii exact ce e gresit la femeie, apoi te duci până la uşa dormitorului ca să-i zici ce ai descoperit, acolo îţi dai seama că poţi rezolva cu o vorbă bună, uşa e încuiată, ce proastă e, nu am eu nevoie să dau explicaţii, băi mai am bere?

Adormi îmbrăcat şi nefericit pe un colţ de canapea sau pe parchet.
Dimineaţa te găseste mototolit, buhăit şi amorţit.

Faci paşi sfioşi, ocolitori, de căţel vinovat, te aşezi lângă femeie şi priveşti într-o parte aşteptând.
Aşteptând ce?

Weeeei, e o postare despre relaţii toxice. Nu vă lăsaţi emoţionaţi de ce zic eu.

Aşteptând să auzi o voce veselă. O uşurare că ai scăpat şi de data asta.
Pentru că relaţiile toxice sunt concursuri de scăpat şi de data asta.

Dar toxinele nu au voci vesele, toxinele vor un vinovat, acum pe loc.
Iar tu năduşesti ca un ficat încercând să repari, să repari, şi oboseşti.

Şi sfârşeşti devenind chiar tu toxic.

E momentul cel mare în care pleci ca să ajungi în sfârşit relevant şi util.
Începând de azi toate poveştile despre tine vor începe cu cât de toxic erai chiar tu.

Frumoasă pildă a ieşit, gata, să mergem să crack open a cold one.

28 mai 2017

Cum creştem un like. Dresaj şi alimentaţie.

Îmi place facebook pentru că este instant.
Publici o părere şi în maxim 3 minute ai reacţii. Nu ştiu de ce durează 3 minute până intri în fluxul de news, probabil e scanată şi aprobată postarea.

Dar înainte mai există un nivel de aprobare, cel personal.
După ce pui ultimul punct, îţi priveşti postarea şi zici:
- O să aibă 3 like-uri maxim. Să o mai pun?
E grozavă părerea mea de aici, o pun oricum.

După opt ore are trei like-uri şi o retragi pentru că începi să crezi şi tu că e greşită.

E ca la petrecerile unde un băeat Vladimir pune Skrilex şi toată lumea iese să fumeze.
Îţi dai seama că e greşit şi pui tu o manea cu Vali Vijelie.
Imediat se întoarce toată lumea ca să-ţi zică să o opreşti.
Maneaua e bună, în sinea lor le place, poate şi-o notează în telefon ca să o asculte pe furiş acasă.
Dar nu în public la petreceri.

Azi am postat în facebook o părere despre poliţia toleranţei şi am zis, 2 like-uri o să aibă. Ştiu deja şi de la cine.
Şi aşa a fost.

Mai pe seară o să pun o manea şi o să aibă 8 like-uri. Iar ştiu de la cine.

Mâine îmi repar imaginea cu o postare acidă despre Gabi Firea şi o să am 120 de like-uri şi aproape anxios de surprinzătoare 34 de share.

Sunt ca o Danielă Gyorfi pe dos care murea de foame cântând versuri din Marius Ţeicu şi a ajuns la 5000 de prieteni când s-a apucat de manele.
Aşa e construit şi facebook, cânţi maneaua toleranţei şi ajungi îmediat influencer.

Punct. Postarea asta greşită e gata.
O pun acu pe facebook ca să o măsor.

Aş zice că e de 10 like-uri pentru că am zis rău de Vladimir.
Dar pentru că am zis că e greşită aş mai vedea-o urcând până la 12 like-uri.
Nu contează. E numai aşa, o aroganţă.