18 martie 2017

Două filme.

Două filme.
American Pastoral şi Hidden Figures.
Anii 60, revoluţie americană. emancipare, femeia luptătoare.
American pastoral a eşuat într-o isterie #rezist marxist americană, de aia a şi rămăs aşa. Nepremiat şi meh.
Dar Hidden Figures e interesant numai pentru că vezi negrese la NASA. Templul gulerelor albe.
E un film ficţiune din care au scos scos ţigările şi au băgat negri.
E un film greşit, dar cine să vadă? Suntem convinşi că aşa a fost.
E un film 2017 care a pierdut Oscaru pentru că cineva a făcut alt film brusc cu negri gay. Şi a câştigat.
Emoţionant, dar fake news de fals. Putea să fie cu gay la NASA.
Remodelăm anii 60, potrivim obraznic şi prietenos şaizecismul pe gustul nostru de azi.
Vedem că nu se mai fumează la NASA când se aşteaptă nervos un semnal de la eroul Glenn/Gagarin din spaţiu.

Anii 60 se prăbuşesc în fake în acest remember cu negri spaţiali.
Dar filmul e bun. Foarte bun, e despre muncă.
îi dă ruşine lu American Pastoral care a ales calea străzii.
Modernă şi naivă de hipsteră.

17 martie 2017

Revenim artistic

Am fost foarte neatent cu blogul.

Acum am fost neatent 5 luni şi nu-mi aminteam de el dacă nu trebuia să meşteresc la blogul Monicăi.
Altă neatentă.

Încerc să înţeleg ce boală are blogul meu.
Multă vreme am dat vina pe facebook, E mult mai central, audienţa mare, like-uri instant.
Dar nu el e vinovat.
Greşeala e la mine, pentru că am uitat de ce am făcut blogul.
A fost o oarecare confuzie. Într-o vreme voiam să-l nişez pe ceva tehnic sau artistic, să-l valorizez ca pe facebook şi să-i aduc audienţa maximă.
Apoi a apărut fenomenul de double post care a distrus definitiv rostul lui.

Acum am reuşit să-l disociez de facebook.
Greu, dar am reuşit. 

Redevine jurnal.
E doar între mine şi mine.

30 noiembrie 2016

"Dle Ioachim, cred că ne provocați, dumneavoastră nu votați de fapt PSD."

Aşa a strecurat îndoiala o doamnă nedumerită că nu doresc "schimbarea".

Alta doamnă îmi spune la cafea că refuză să discute cu mine despre Cioloş. Să nu facem politică în casă.
Apoi se năpusteşte pe facebook şi pune 10 postări cu USR şi minunile făcute de Cioloş.
Aşa, cu un entuziasm individual, o să zic mai jos de ce individual.

Sigur că o să votez cu PSD.

În mod paradoxal, chiar PSD înseamnă schimbarea în ziua de azi.
Aşa ghebos şi penal cum e, a ramas o insulă de normalitate (normalitate coruptă, rea, cum vreţi voi) în marea asta de schimbări stranii şi cinice.

Progresiştii m-au speriat.
Acţionează robotic, mecanic şi precis.
Teleghidat şi rece.
Li s-a cerut să ne confişte socialismul, l-au clonat cu liberalismul şi a iesit Omul Nou.
Incert sexual, incert politic, incert social. Incert religios, Fluid.

Apoi a apărut băiatul ăsta cu familia malthusiană.
link: http://www.ziare.com/social/romani/de-ce-sa-platim-pentru-copiii-altora-1444785

Articolul spune multe despre "schimbarea" care ni se pregateşte.

În tabăra cealaltă, la noi, postările cu Şcoala de la Frankfurt mi se păreau un pic exagerate şi justificate numai ca răspuns ideologic la cinismul progresiştilor din facebook.

Până a aparut Avramescu ăsta cu Familia malthusiană.
Pe care o cunosc deja foarte bine.
Eu nu am copii, nu am cu cine să-i fac, nu vrea nimeni să renunţe la individualism şi să devină "tradiţional". Nu le trebuie viitor.
Pentru că e progresist să ne eutanasiem social chiar azi.

"Nu vreau sa ajung bătrân şi vulnerabil" zice malthusianul de lânga mine.

De aia votez PSD.

19 noiembrie 2016

Trebuie să am tabieturi

Aseară instalam un windows 10, ascultam ceva fin de pian, am deschis un vin, frumoasă atmosferă.

Frumoasă zici.
Grasule, noi trebuie să avem o discuție, mi-am zis.

Am înlemnit. Eu ştiu ce înseamnă vorba asta.
Să stau calm, zic.
Am ascultat ce am avut de spus, în mare parte sunt de acord, ok, da mah, dar e vineri seara, să mai aduc vin? Am întrebat prosteşte.
În fine, am răspuns iscusit, m-am arătat cooperant şi am scăpat ieftin şi de data asta.

Problema în discuție a apărut de nicăieri, nici nu mă aşteptam să aud de la mine că am o viață dezordonată. Că nu am tabieturi.

Trebuie să am tabieturi.

Să beau vin în cadă seara, să fumeg bețişoare aromate, să-mi pieptăn barba, să mă dau cu nivea men pe mâini, să fac sport la aparat, să merg la târgu de carte.

Şi trebuie să dau valoare serilor petrecute acasă. Să nu mai adorm pe parchet.
Să nu mai mănânc cartofi prajiți.

Eu sunt un om bun, pot mai mult.

12 noiembrie 2016

Feminismul în Militari

Azi am fost să pun cauciucurile de iarnă.
La un service lânga mine, bun, mecanici de treabă.

Erau trei maşini înaintea mea. scap repede, zic.

Imediat apare o hipsteriță tânără de vreo 50 de ani.
Înfige maşina în service, se dă jos fluturând cu telefonul şi cafeaua starbucks sau aşa, ce mai faceți? vreau să schimb roțile, mercic.

Mecanicii s-au uitat la noi aştia de la rând, noi la ei, ce facem?
E femee.

I-au zis că nu au scule pentru jantele ei speciale şi au trimis-o la alt service.
Bravo şi cinste lor.
Proletari corecți.


Pentru că hipsterii, femeile feministe nazi, LGBTeii, au inventat un straniu mecanism de autoimpunere în societate.
Care îi face să se simtă superiori.

Pe femeia aia chiar o lăsam să schimbe roțile înainte, mai stateam noi ca baeții la înca o ţigare, doo, aşa din bun simţ.

Dar ea a crezut că poate cu politically correct in Militari.
Şi a pierdut.

10 noiembrie 2016

Empatie

Singurătatea are şi părţile ei bune.

Tabloul e aproape gata.
O mică corabie pe ici pe colo, poate punem şi un soare, în primăvară e gata.