01 iunie 2018

Vadu

A durat un pic să mă refac și nu am reușit să scriu cum a fost aventura mea de 4 zile la Vadu.
Grozavă, groaznică? Vedem mai jos.

La plaja Vadu se întamplă un paradox.
Pescarii de acolo mă trag deoparte și mă roagă să scriu ceva nemaiauzit despre locul ăla.
Ne trebuie clienți, să supraviețuim, să facem mai frumos aici, să lăudăm locul ăsta.

Pe de altă parte, la plecare, te roagă să nu scrii, să nu se afle de plaja aia, să nu vină golanii.

Nici eu nu aș scrie că e frumos acolo, aș vrea să merg numai eu și oamenii mei.
Sau turiștii cu obraz, care nu lasă gunoiul pe plajă când își strâng cortul, care sar să ajute când pescarii scot barca de pe nisip, care seara îndură țânțarii ca să stea să asculte poveștile lui Ionuț.

E imposibil să știu cine o să citească ce scriu și dacă fac rău locului.
Dar mă bazez pe oamenii care mă citesc și îmi calc pe inimă.
Mergeți la Plaja Vadu.
Să bem un rom împreună acolo și mai vedem.

Pentru că am observat ceva interesant anul ăsta.

Plaja aia, Gaia de acolo, alege în mod miraculos cine e binevenit sau nu, și se descurcă singură.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu